Doamne, furtuna vuiește

1. Doamne, furtuna vuiește! Valuri înalte izbesc! Cerul este în întuneric, Adăpost eu nu găsesc. Cum poți dormi Tu acuma, Nu-Ți pasă că pierim? Când ne amenință-n orice clipă Și toți putem să murim.

Vântul și valuri să Te-asculte: Liniște. Nicio furtună sau furie, Sau demoni sau oameni sau orice ape Nu pot înghiți vasul Domnului, Stăpânul lumii și al cerului. Voința Ta toți să asculte: Liniște, liniște. Voința Ta toți să asculte: Liniște.

2. Stăpâne, plin de tristețe, Chinuit mă plec Ție. Inima îmi e-nfricoșată. O, Te rog, trezește-Te. Torentele de păcate Sufletu-mi chinuie, Iubit Învățător, mă voi pierde, O, Te rog, grăbește-Te.

Vântul și valuri să Teasculte: Liniște. Nicio furtună sau furie, Sau demoni sau oameni sau orice ape Nu pot înghiți vasul Domnului, Stăpânul lumii și al cerului. Voința Ta toți să asculte: Liniște, liniște. Voința Ta toți să asculte: Liniște.

3. Doamne, teroarea-i sfârșită, Totu-n jur e liniștit. Soarele-n apă se-oglindește Și eu mă simt fericit. Mântuitorule, rămâi, Singur nu mă lăsa, Lângă țărmul binecuvântat stau Și voi găsi odihna.

Vântul și valuri să Teasculte: Liniște. Nicio furtună sau furie, Sau demoni sau oameni sau orice ape Nu pot înghiți vasul Domnului, Stăpânul lumii și al cerului. Voința Ta toți să asculte: Liniște, liniște. Voința Ta toți să asculte: Liniște.