Cântec din Liahona (1998–2020) (1998–2020), Jan 2020, p. 60
Mă duc și fac

1. Oriunde m‑aș duce, Știu că mă conduce. Simt Salvatorul lângă mine. Mă‑ntărește noaptea. Și‑mi arată calea. El mi‑a promis, nu mă va lăsa. Și, deși povara‑mi este grea, m‑ajută, Deci, orice va porunci,

Eu mă duc și fac. Apăr ce e drept. De lumea va renunța, Eu voi persevera. Știu că dacă‑L voi urma, având credință, Povara‑mi va ușura, o cale îmi va da. O cale îmi va da.

2. Când de forță‑s lipsit Și mă simt copleșit, Gândesc cât m‑a binecuvântat. Și lungă de‑i calea, Dragostea‑I mă va ′nălța, Dragoste ce nu se sfârșește. Îmi va da, îmi va da forța ce‑mi lipsește. Deci, orice poruncește,

Eu mă duc și fac. Apăr ce e drept. De lumea va renunța, Eu voi persevera. Știu că dacă‑L voi urma, având credință, Povara‑mi va ușura, o cale îmi va da. O cale îmi va da.

să traversez deșertul, sau ca să trec oceanul. De mă trimite, Planu‑I voi urma. Voi face tot ce‑mi poruncește, căci știu, El mă va conduce doar spre casa mea.

Eu mă duc și fac. Apăr ce e drept. Chiar de lumea-L va goni, Eu Îl voi adăposti. Știu că dacă‑L voi urma, având credință, Povara‑mi va ușura, o cale îmi va da. O cale îmi va da. O cale îmi va da.

Oriunde m‑aș duce, Știu că mă conduce. Simt Salvatorul lângă mine.