Imnuri, no. 185
Tatăl meu

1. Tatăl meu, Cel din înalturi, Din slăvit lăcaș ceresc. Când voi fi din nou cu Tine, Chipul iar am să-Ți zăresc? Oare am fost cândva cu Tine, În lăcașul Tău prea sfânt? Înainte de-a mă naște Să fiu om pe-acest pământ?

2. Prin a Ta înțelepciune Pe pământ am coborât Și-am uitat, prin a Ta voie, Pe cei ce-i iubeam atât. Dar în sinea mea o voce Taina vieții îmi șoptea Și simțeam că rătăcisem Și-alta era lumea mea.

3. Am învățat să îți spun Tată, Duhul sfânt m-a îndrumat. Dar eu n-am știut motivul Până s-a restaurat. Singur e un părinte în ceruri? Nu, nu e adevărat! Adevărul veșnic este Am și o mamă în înalt.

4. Muritoarea-mi existență, Când se-ncheie pe pământ, Tată, mamă, ne-om întâlni În al vostru regat sfânt? Și atunci, când termina-voi Ce mi-ați dat să împlinesc, Cu a voastră aprobare, Lângă voi am să trăiesc.