Imnuri, no. 67
Stânca mea

1. Stâncă, Tu, despică-Te, Loc în Tine-mi croiește; Lasă sângele și-apa, Care curg din rana Ta, Păcatul să-mi vindece Și să mă purifice.

2. Eu nu pot prin munca mea Să-mplinesc toată legea; Chiar de râvna n-o opresc Și din plâns nu contenesc, De păcat nu voi scăpa; Numai Tu mă poți salva.

3. Când viața se va sfârși Și voi închide ochii Spre lumi noi mă voi-nălța Și-al Tău tron îl voi vedea, Stâncă, Tu, despică-Te, Loc în Tine-mi croiește.